.
.
APOCALIPSA UMBRELOR
.
La căderea umbrelor
florile
brodează pe aripi de fluturi
apusul soarelui
Aşteptarea
devine durere prenatală
Păsările
scot la licitaţie zborul
Crucile
înmuguresc
în inimile muribunzilor
Stăpânul rădăcinilor
scrie Apocalipsa umbrelor
Veşnicia
pare nespus de scurtă
La căderea umbrelor…
.
Niciodată pietrele
nu vor atinge
sânii fecioarei,
niciodată pietrele
nu vor strânge
coapsele femeii,
niciodată pietrele...
Niciodată!
Într-o seară
Manole, meşterul,
s-a îmbătat (bietul),
uitând s-o mai zidească
pe Ana,
după cum sta scris
să fie.
(de spaimă)
Cei „nouă meşteri mari,
calfe şi zidari”
fugiră care-n cotro.
(de supărare)
Ana
fugi şi ea
cu un crai
dintr-o altă legendă.
Au mai rămas
doar pietrele
şi Manole.
El, Manole,
se jură
în fiecare dimineaţă
(la cântatul cocoşilor)
că odată şi odată
tot o va zidi
pe Ana,
dar ele, pietrele,
nu-l cred.
Pietrele ştiu
că niciodată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu